Muzeul KGB din Tallinn și niște povești cu spioni

muzeul kgb din tallinn

Când am dat întâmplător peste muzeul KGB din Tallinn, uitându-mă pe hartă să-mi fac o idee cu privire la traseul ce trebuie parcurs de la terminalul de sosire a ferryboatului și până la hotelul unde urma să fiu cazat, mi-am zis: ”Maaamă, ce mișto! Trebuie neapărat să ajung și eu aici.” Poveștile cu spioni din timpul Războiului Rece, admirația și teama pe care o inspiră încă temutul serviciu secret din perioada sovietică sunt câteva dintre motivele care te fac să vrei să vizitezi acest muzeu.

Totuși, muzeul KGB din Tallinn nu arată întocmai ca un muzeu clasic, fiind amenajat în incinta Hotelului Viru, la ultimul etaj, foarte aproape de centrul vechi. Pentru a înțelege mai bine motivul pentru care a fost deschis tocmai aici, este necesară o scurtă introducere în subiect, după care veți vedea că alegerea este cea mai nimerită.

Hotelul Viru a fost deschis publicului în anul 1972, iar la momentul respectiv era cea mai înaltă clădire modernă a orașului. Inaugurarea lui făcea parte dintr-o strategie sovietică de deschidere către societatea occidentală. Astfel, în ideea de a arăta străinilor de ce este în stare Uniunea Sovietică, a fost construit Hotelul Viru, ultimul răcnet în materie la momentul respectiv. Acesta era destinat exclusiv străinilor, cetățenilor sovietici de rând fiindu-le interzis să intre în hotel, cu excepția angajaților hotelului, desigur. Hmm, mie-mi sună puțin cunoscut… Ați auzit de Hotelul Intercontinental din București?

Hotelul avea oficial numai 22 de etaje, acesta fiind maximul pe care puteai să-l urci cu liftul. Totuși, de la etajul 22 se mai putea urca pe o scară, însă nimeni nu știa ce-ar fi acolo pentru că nu putea să treacă de o ușă permanent închisă, care se deschidea numai cu ocazia vizitelor unor personaje misterioase sosite de la Moscova… Ei, bine, la etajul 23, cel care nu apărea în niciun plan oficial, funcționa chiar centrala KGB din Tallinn, locul unde, în prezent, a fost amenajat muzeul KGB din Tallinn.

Pentru a vizita muzeul KGB din Tallinn este nevoie de o programare. Deci, din start, te iau cu apucături kaghebiste! Eu am trecut pe la Hotelul Viru cu o seară înainte și mi-am făcut programarea chiar la recepție. A doua zi, în timp ce așteptam ca toată lumea să-și procure biletul, am auzit că alții și-au făcut programarea online (la adresa hotelului Viru) sau prin mail. Cel care vindea biletele, acesta fiind, ulterior, și ghid, te întreba dacă ai programare, însă, cum cei cărora le-am auzit discuțiile cu ghidul aveau, nu știu să zic dacă te acceptau în caz contrar. Probabil în limita locurilor disponibile, pentru că încăperile muzeului fiind mici, prea multă lume e contraproductivă.

muzeul kgb din tallinn
Locul de pornire al turului pentru muzeul KGB din Tallinn

Biletul de intrare costă 11 euro (9 euro dacă ești cazat la Hotelul Viru), iar turul durează circa o oră. Despre fotografiat nu se spunea nimic, așa că am mers pe principiul că ceea ce nu este interzis expres, trebuie să fie permis. Am început să fac poze fără să cer permisiunea. Când cineva a făcut-o, ghidul i-a răspuns că se poate, dar nu a fost foarte încurajator în acest sens. Ceva de genul: ”Bine, faceți… Dar, nu abuzați!” Sau poate a zis și el, așa, să sporească mai mult ideea de teamă ce trebuia să reiasă din poveștile muzeului…

Poveștile etajului 23 sunt foarte interesante. Ele îți dezvăluie aspecte despre cum era viața în fosta URSS. Nu că n-am ști cum era în comunism, doar și noi am experimentat pe propria piele sau am auzit de la părinții noștri. Dar, mărturii și de la alții fac bine pentru cultura generală.

De exemplu, hotelul a fost proiectat cu o rețea de găuri despre care muncitorii constructori nu știau la ce folosește. După ce s-a montat întreaga instalație electrică, întreaga echipă de muncitori a fost pusă pe liber, moment în care și-au făcut apariția ”tehnicienii” kaghebiști care au umplut găurile respective cu microfoane și camere de luat vederi. Deci, rețeaua de ascultare a fost încastrată din construcție! Apoi, a fost rechemată echipa inițială de muncitori pentru a finisa construcția hotelului.

muzeul kgb din tallinn
Schița cu locurile unde erau amplasate microfoanele

Pe fiecare etaj era câte o ”babușka” (femeie în vârstă) care stătea pe un fotoliu și-și făcea de lucru… Ei, bine, acestea erau în slujba KGB-ului și aveau rolul de a nota programul celor supravegheați. Că tot veni vorba de cei supravegheați, aceștia erau străini, desigur, de cele mai multe ori politicieni, jurnaliști sau simpli cetățeni străini, cea mai mare parte fiind finlandezi (din Helsinki în Tallinn se ajunge foarte ușor, existând și în prezent un trafic intens al finlandezilor în Estonia) sau estoni stabiliți în străinătate și întorși să-și mai vadă meleagurile natale.

Pentru a pigmenta discursul său, ghidul mai spunea și unele întâmplări cu tentă umoristică. Astfel, referindu-se la caietul de reclamații ce era disponibil la hotel, care, de fapt, era gol, pentru că nimeni nu avea curajul să se plângă de ceva în mod oficial în perioada comunistă (deci, nici la ei nu aveau curaj!), a povestit că, la un moment dat, cineva a reclamat faptul că ospătarul care îl servise mirosea a băutură! Imediat, anchetă. A fost identificat cel în cauză, care a fost pedepsit exemplar. Cum credeți? A fost trimis o lună la pivnița hotelului. O să râdeți, știu. E ca și cum ai pune lupul paznic la oi, veți zice. Dar, chiar era o pedeapsă, pentru că, în felul acesta, chelnerul respectiv, deși avea băutură la discreție, urma să câștige doar salariul de aproximativ 100 de ruble cu care erau plătiți ospătarii. Iar, din bacșișurile clienților hotelului se câștigau sume mari de valută care era vândută, ulterior, de angajați, la suprapreț, astfel câștigând sume de câteva ori mai mari decât salariul… Și multe, multe alte povești haioase sau care inspiră teamă se pot afla dacă vizitezi muzeul KGB din Tallinn.

Practic, sunt doar două cămăruțe care se vizitează și un hol pe care sunt puse poze și postere, împreună cu explicații, care completează sau sprijină cele povestite de ghid. Într-una din cămăruțe, sunt niște telefoane (printre care și celebrul telefon roșu, care, în acest caz, făcea legătura cu sediul central din Moscova). În alta, care se voia a fi cea mai secretă, pe a cărei ușă scria ”Aici nu e nimic” (tocmai pentru ca cineva ajuns, totuși, din greșeală să nu încerce să o deschidă), se afla aparatura de ascultare, locul unde era preluat semnalul și se realiza prelucrarea datelor. Se pot vedea niște aparate foarte vechi, care, la vremea lor, erau bijuterii în materie… Plus, câteva obiecte în care erau disimulate device-urile de ascultare și interceptare a discuțiilor: scrumiere, farfurii, țevi etc.

muzeul kgb din tallinn
Panou cu poze și explicații în cadrul turului muzeului
muzeul kgb din tallinn
Biroul cu telefonul roșu. Pe el sunt ziare cu necrologurile lui Leonid Brejnev și Yuri Andropov, foști președinți ai URSS
muzeul kgb din tallinn
Uniforme militare
muzeul kgb din tallinn
Aparatură de interceptare și ascultare
muzeul kgb din tallinn
Aparatură de interceptare și ascultare
muzeul kgb din tallinn
Ușa pe care scrie AICI NU E NIMIC

Turul de la muzeul KGB din Tallinn include și două ieșiri pe terasa hotelului, de unde se pot face poze panoramice asupra orașului.

muzeul kgb din tallinn
Vedere panoramică asupra orașului Tallinn
muzeul kgb din tallinn
Vedere panoramică asupra orașului Tallinn
muzeul kgb din tallinn
Vedere panoramică asupra orașului Tallinn

Hai că m-am întins prea mult! Alte povești le mai auziți și la fața locului. Mai zic doar atât: cred că s-ar putea face ceva similar și la Hotelul Intercontinental din București. De ce n-am lua și noi banii turiștilor străini cu astfel de chestii?

Pentru ca imaginea să fie completă, am fost și la celulele de detenție ale KGB-ului din Tallinn și ale precursorului acestuia, NKVD. Acestea se află în centrul vechi al orașului, la subsolul unei clădiri renovate, care, în prezent, are destinația de spațiu de locuit. Biletul de intrare costă 5 euro, putându-se vizita câteva încăperi destul de înspăimântătoare. Prin fotografiile de pe pereți, însoțite de texte explicative, precum și câteva obiecte dispuse în camere, se încearcă a se crea atmosfera în care erau ținuți deținuții politici ai perioadei staliniste. Spațiul de detenție a funcționat de la începutul celui de-al doilea război mondial, când Estonia a fost invadată de URSS și până la mijlocul anilor ’50, când a fost dezafectat și introdus în circuitul public.

celulele kgb din tallinn
Clădirea care adăpostea închisoarea KGB din Tallinn
celulele kgb din tallinn
Holul cu celulele
celulele kgb din tallinn
Interior de celulă
celulele kgb din tallinn
Uși ale temnițelor
celulele kgb din tallinn
Ghid referitor la cum trebuie să te comporți atunci când ești interogat

Dacă vreți să aflați ce altceva mai puteți vedea în Tallinn și impresiile mele despre acest oraș, o puteți face aici.

Comments

  1. […] Dacă ajungeți prin Tallin și vreți să mâncați și să beți o bere bună, puteți lua în considerare și cele două localuri. Despre ce se poate vedea în Tallinn, am scris aici, iar dacă vreți să știți cum a fost și la muzeul KGB din capitala Estoniei, citiți aici. […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *