Unboxing Helsinki. By night

M-am trezit dis de dimineață cu gândul ca după micul dejun să merg în centrul orașului Helsinki și să-l vizitez din nou. De data asta pe ziuă. Dar, surpriză! La 8:30 a.m. e încă întuneric. Mai exact, încă nu s-a făcut lumină afară ca lumea.

Citisem eu despre zilele și nopțile pe meleagurile dinspre polul nord (ca să nu sune atât de grav și extremist, să zicem dinspre cercul polar de nord), însă una e ce citești și alta e senzația pe viu. Acum vreo 4 ani am fost pentru câteva zile în Oslo, dar era iulie și, în consecință, lumină afară mai tot timpul. Abia pe la 11 seara se întuneca, mai exact se însera pentru că întuneric beznă n-am văzut deloc.

Revenind la Helsinki, am aterizat puțin după ora prânzului, cu o mica întârziere de vreo 20 de minute, pentru că Blue Air a decalat puțin zborul, în așteptarea unor călători care se aflau în transfer.

O senzație puțin ciudată după ce am părăsit avionul pentru că defluirea pasagerilor sosiți se face prin același loc în care se face îmbarcarea celorlalți. Între timp treci și prin zona cu magazine de tip duty free, ceea ce mai că m-a făcut să cred că nu mai trebuie să trec prin formalitățile de intrare în țară. I wish!

De la aeroportul situat în nordul orașului Helsinki, în localitatea Vantaa, cel mai convenabil pentru a ajunge la hotelul în care am fost cazat a fost trenul. Există două tipuri de tren, I și P, care au trasee diferite, însă ambele ajung în centrul orașului, stația terminus fiind gara centrală. De acolo există numeroase legături spre toate zonele Capitalei: autobuze, tramvaie, metrou. Eu am luat trenul I, care face până în centru aproximativ 32 de minute. Celălalt, P, are traseul mai scurt și ajunge la destinația finală în 28 de minute. Biletul de călătorie costă 5 euro și poate fi procurat, din câte am observant, doar de la aparate. Acestea sunt lesne de folosit, existând instrucțiuni și în limba engleză. Drumul către stația de tren e bine marcat, astfel că se ajunge cu ușurință. Ca un pont, e mai bine să iei bilete de la aparatele de pe drumul către stație și nu de la cele de pe peron, care sunt mai aglomerate și riști să-ți plece trenul până reușești să-ți procuri unul. Când urci în tren, neapărat trebuie să validezi biletul la unul din aparatele prinse pe barele de susținere.

După ce m-am cazat (hotelul fiind situat la câțiva kilometri de centru, pentru că am făcut rezervarea mai târziu, iar prețurile erau cam mărișoare dacă țineai morțiș să stai în buricul târgului) am luat un autobuz spre centrul orașului. Biletul de călătorie costă 3,20 euro și poate fi achiziționat doar de la șofer.

Am ajuns în zona gării centrale (locul de unde, probabil, e cel mai indicat să începi explorarea orașului) în jur de ora 15:00, adică exact când începea să se însereze. Orașul e destul de animat în zona centrală, însă, de cum o părăsești, lumea pe stradă începe să se rarefieze. Străzile sunt perpendiculare, astfel că poți să iei orașul la pas în voie, fără teama că te rătăcești. Mergi pe una și revii pe alta, paralelă cu prima.

Unul dintre simbolurile orașului este o biserică luterană mare, alba, numită Tuomiokirkko. La ea se ajunge urcând pe niște trepte destul de abrupte. De acolo se pot observa de sus și alte clădiri din oraș. La baza catedralei se află Piața Senatului. În perioada sărbătorilor de iarnă, aici se organizează un târg de Crăciun, însă când am ajuns eu încă nu era deschis oficial, fiind amplasate doar chioșcurile și tarabele ce își vor primi clienții peste câteva zile.

De aici se ajunge cu ușurință într-unul din porturile orașului, de unde pleacă o parte din vasele de croazieră către alte orașe și țări. Din câte am observant, peisajul marin al orașului Helsinki este dominat de acești giganți ce plutesc pe apă, traversatul Golfului Finic, până în Rusia sau Estonia, ori a Mării Baltice către Suedia și alte țări din nordul Europei fiind ceva la ordinea zilei. De altfel, și eu voi pleca spre următoarea destinație, Tallinn, tot cu ferryboat-ul, însă din portul vestic al centrului orașului Helsinki. Deci, în zona considerată centru, sunt cel puțin două porturi…

Helsinki se pregătește de sărbătorile de iarnă, iar în zona centrală a orașului au fost deja amplasate luminițe și alte ornamente specifice sărbătorilor.

Cum spuneam, în centru e destul de animat, iar plimbarea este un bun prilej de a lua pulsul orașului. Clădirile sunt, în general, noi, specifice stilului architectural modern. Din loc în loc se întâlnesc și niște edificii mai vechi, ce ies în evidență. Se găsesc numeroase restaurante și baruri elegante, în care prețurile sunt mai mărișoare. Un aspect specific țărilor nordice.

Ce am uitat să vă spun… A nins tot timpul, de când am aterizat și până m-am întors la hotel, seara. Mă rog, vorba vine. Era seara de când am ajuns în oraș.

Dar, uite că s-a făcut și ziuă! Plec în oraș.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *