Cetatea Enisala și urmele genovezilor la Marea Neagră

Pe drumul european E87, ce leagă Constanța de Tulcea, din localitatea Babadag pleacă o șosea de vreo 10 km ce duce la ruinele fortăreței medievale Enisala. Din localitatea cu același nume (ce aparține de comuna Sarichioi, județul Tulcea) mai e doar 1 km, care se parcurge pe un drum asfaltat recent, semn că autoritățile locale s-au preocupat de punerea în valoare a acestui obiectiv turistic.
Și cum accesul a devenit mai facil, lumea a început să fie interesată să vină la cetate, inclusiv proaspeții însurăței care aleg să-și imortalizeze zâmbetele prilejuite de această zi specială din viața lor pe fundalul medieval asigurat de somptuoasa cetate. Când am ajuns eu, am avut “norocul” să dau peste niște maneliști înrăiți, care s-au gândit să realizeze scurta lor ședință foto pe ritmurile ce le făceau atâta plăcere și care schingiuiau liniștea ce altfel ar fi domnit peste acest loc…
La intrare, așteapta în Loganul cu care venise la muncă, ferindu-se de niște stropi de ploaie răzleți ce cădeau timid în acel moment, un “casier” plictisit ce, probabil, jinduia la momentul terminării programului. N-a avut încotro, avea mușterii, așa că a părăsit confortul mașinii și a trecut repede la “tejghea” să ne rupă biletele și să ne vândă niște suveniruri. Intrarea costă numai 6 lei, un preț ce merită din plin.
Ridicate pe un teren stâncos, zidurile cetății par o prelungire firească a acestuia. Incinta fortăreței nu este foarte mare, astfel că un “tur complet” nu durează cine știe ce de mult. Ceea ce a fost foarte bine, mai ales că afară sufla un vânt de mamă-mamă… Moment în care i-am înțeles pe locuitorii împrejurimilor Deltei Dunării când se plângeau că “bate-un vânt rece din baltă, la Chilia-n port”…
Priveliștea e senzațională, cu “vedere” atât către lacul Razim, care la momentul construirii era încă un golf al Mării Negre, cât și către lacul Babadag. Cum cetatea se află pe cea mai înaltă formă de relief din zonă, se vede hăt-departe, ceea ce mi-a dat un sentiment de victorie… Încă una la panoplie, că am ajuns până aici și am cucerit și cetatea Enisala…
În afara zidurilor, din bani europeni, într-o construcție cam cât o garsonieră mai mare, a fost amenajat și un muzeu, destul de sărăcăcios în artefacte, de unde te poți informa cu privire la istoria cetății și la o rezervație naturală ce se găsește în zonă.
Astfel, aflăm că fortăreața a fost construită în scop militar, defensiv și de supraveghere a drumurilor de pe apă și de pe uscat, în a doua jumătate a secolului XIV. Pe baza tehnicilor constructive, a materialului arheologic și a realităților istorice s-a emis ipoteza că singurii interesați de ridicarea unei cetăți, orientată spre mare pentru controlarea traficului naval, erau negustorii genovezi, care dispuneau de mari sume de bani și dețineau monopolul navigației pe Marea Neagră. Materialele descoperite în urma cercetărilor arheologice și mai ales monedele bizantine, genoveze, tătărăști, moldovene, muntene și turcești atestă rolul militar, politic, administrativ și economic pe care l-a îndeplinit cetatea.

Cum spuneam, Enisala (cunoscută și ca Yeni Sale, Enișala, Heracleea, Heraclia) se află pe un deal calcaros (Dealul Gras) ce domină zona lacurilor Razim și Babadag. Cetatea atrage și în prezent atenția prin mărimea și soliditatea zidurilor, precum și prin poziția sa strategică. Marcată de evenimentele trecutului și aflată în bătaia vânturilor, cetatea de la Enisala este unul dintre punctele de atracție turistică ale Dobrogei.
De jur-împrejurul cetății se găsește rezervația naturală Enisala. Stâncăriile și solurile pietroase ocupă cea mai mare parte a aceteia, fiind urmate îndeaproape de formațiuni ierboase și tufișuri. Această rezervație peisagistică de nivel național, ce acoperă o arie de circa 57 ha, se întinde pe două dealuri calcaroase cu altitudinea maximă de 110 m. Împreună cu ariile protejate Călugăru-Iancina și Capul Doloșman (unde se găsește cetatea Orgame/Argamum, despre care am povestit deja), păstrează aspectul litoralului fosil al Mării Negre, dinanitea închiderii lagunelor. În cuprinsul rezervației nu există cursuri de apă, ci doar formațiuni torențiale de tipul ravenelor, săpate în loess.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *