Cetatea Orgame din județul Tulcea, posibil cea mai veche localitate din România

Pe malul lacului Razim, la circa 7 kilometri de localitatea Jurilovca, din județul Tulcea, se află un sit arheologic ce atestă existența încă din antichitate a unei cetăți. Este vorba de Orgame, cum au denumit-o coloniștii greci din Milet, care au întemeiat-o, pare-se, în secolul VII î.Cr.
Aceasta o face poate, cea mai veche așezare atestată documentar din România, întâietatea fiind disputată cu cetatea Histria, despre care am povestit anterior. Deși, inițial, istoricii erau de acord că titlul se cuvine Histriei, descoperirea unor morminte în zona sitului arheologic de la Orgame, care au fost datate ca provenind cu circa 20-30 de ani înainte de fondarea Histriei, a adus o schimbare la vârful clasmanetului.
Această perspectivă, de cea mai veche așezare din țară, o face deosebit de interesantă și importantă din punct de vedere istoric, astfel că mă contrariază faptul că, din câte îmi amintesc, la istorie nu am învățat despre așa ceva. Sau poate am lipsit eu la lecția asta, deși, la vârsta când ar fi trebuit să învăț despre ea, eram prea mic pentru a trage chiulul.
Cetatea mai este denumită și Argamum, deoarece, începând cu secolul I d.Cr., a intrat sub stăpânire romană și, apoi, bizantină. De altfel, indicatorul din centrul comunei Jurilovca, ce înștiințează vizitatorii despre drumul de urmat până la situl arheologic, o prezintă cu ambele denumiri.
Așezarea a fost locuită până aproximativ în secolul VI d.Cr., când, ca urmare a năvălirilor popoarelor migratoare dar și închiderii ieșirii la Marea Neagră de către aluviunile aduse de Dunăre, care au format lacul Razim, utilitatea sa nu și-a mai găsit justificare.
Cum spuneam, din Jurilovca și până la Orgame sunt aproximativ 7 kilometri, cea mai mare parte dintre acești (vreo 6,5 km) fiind parcursă pe un drum de asfalt, destul de bun având în vedere aspectul de colț uitat de lume al zonei.
Pentru ultimele câteva sute de metri (aproximativ 5) trebuie să bagi mașina pe un drum accidentat, însă nu foarte dificil. Eu am fost pe o vreme mohorâtă (a plouat în mare parte în ziua respectivă), astfel că gradul de dificultate a fost ceva mai ridicat.
Dar, odată ajuns la locul cu pricina, uiți de toate temerile legate de posibila deteriorare a stării tehnice a mașinii, pentru că mixul de senzații ce te cuprind este unul special.
Cetatea este așezată pe un mal stâncos înalt, de unde se văd foarte frumos împrejurimile. Este vizibil, în depărtare peste lac, și grindul care a închis golful Razim și chiar Gura Portiței. Zidurile ce încă se mai păstrează nu sunt foarte înalte, circa 1 m deasupra solului. Printre ele, iarba și buruienile cresc în voie, situl nefiind unul amenajat pentru turiști. De altfel, dificultatea relativă cu care se ajunge aici, îl face mai greu de gestionat. Prin urmare, nu există bilet de intrare și nici ghid.
Ești doar tu și natura, în bătaia vântului ce unduiește stufărișul de la malul cu pietriș al lacului. Liniștea e deplină, astfel că vizita poate fi un bun prilej pentru a-ți pune gândurile în ordine, iar apoi să te bucuri că ai ajuns în acest loc.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *